ceva real

Afara era frig,atat de frig incat simteam ca toata pielea mi se facea de gaina. fulgii de nea cadeau incet, incet din bolta cereasca parca izbindu-se de parul meu parc plin de matreata. Vantul sufla cu putere dandu-mi senzatiua ciudata de deja vu. prietena mea asculta muzica la casti , nestiind ce e in mintea mea , in inima si sufletul meu .... Normal ca nu stia... Aceasta senzatie ciudata , greu de explicat in cateva amarate de cuvinte ma facea sa ma simt ca o mica ciudata abea acum aterizatape pamant . Oricum stiam ce era cu mine : eram indragostita de EL .... doar de el... El era soarele si lune , rasaritul si apusul meu .... Era totul.... Fiecare lacrima cursa pe obrajii mei era numai pentru el, numai pt acea persoana care pt alttii nu inseamna nimic, pt mine era totul !  O miza ciudata gen ... TOTUL SAU NIMIC ? cam asa ceva.... In acea zi rece de 2 februarie mie prin cap puteam zice ca imi vin 1000 de ganduri , dar toate cu el in prim plan ... EL.... Iubirea mea.... Il iubeam si nu aveam curajul sa ii zic , nu aveam curaj sa dau frau liber sentimentelor mele care ma tulburau de atata timp.... Oricum stiam ca raspunsul lui nu va fi pozitiv .. ci unul negativ , dur si raspicat .... Iar cu acel raspuns s-ar duce toate visele , toste sperantele iar o mare de regrete m-ar cuprinde , Poate ziceti ca sunt o lasa , o persoana careia ii este frica de propria soarta, o persoana care poate e speriata si de ziua de maine . Si asa este, nu va condamn asa sunt si sper ca intro buna zi voi putea trece peste toate aceste lucruri care nu imi dau pace nici macar noaptea, seara tarziu cand visurile mele ar trebui sa fie despre ceva frumos...